Codul tacerii

Decembrie ’89. Aveam 7 ani si inaintam impreuna cu o gloata mare de oameni pe umerii tatalui meu pe actualul Bulevard al Revolutiei din Arad.  Cunosteam de pe atunci sentimentul de revolta pentru ca deja ma saturasem de frigul din casa, de intreruperile de curent, de franzela rationalizata, nu puteam intelege de ce nu pot circula masinile care au numar cu sot (pare) in acelasi timp cu cele care au numar fara sot (impare).  Nu puteam intelege de ce cu putin timp in urma 3 indivizi au patruns in casa in care eu ma jucam/mancam/dormeam si au rascolit toata casa sub privirile mele nedumerite. Imi era imposibil de inteles motivul pentru care tatal meu asculta seara pe ascuns radioul, cu teama ca cineva l-ar putea auzi. Cel mai greu mi-a fost cand pe la 6 ani ma jucam in jurul blocului si am surprins un grup mare de adulti care plangeau in jurul unui sicriu. In sicriu era un tanar de vreo 20 de ani impuscat in cap. Incercase sa treaca in Yugoslavia si a fost prins…
Prin ochii unui copil nevinovat nedreptatile pricinuite de adulti si problemele adultilor sunt foarte greu de inteles si nasc intrebari care se lasa asteptate pana la maturitate. Unele dintre ele isi gasesc raspunsul, altele raman acolo in „tacere” si te macina toata viata.
Atunci, de pe umerii tatalui meu impartaseam entuziasmul lui si al multimii, dar cu ochii unui copil: visam la ciocolata, banane, portocale si filme pe casete video. Era prima oara in viata mea cand oamenii spuneau cu voce tare ce au pe suflet…prima oara cand S-A RUPT  TACEREA SI OAMENII AU VORBIT PE ACELASI GLAS.
Au trecut atatia ani de atunci, am gasit raspunsul la toate intrebarile de atunci insa acum se naste o intrebare la care nu gasesc raspunsul: DE CE ROMANIA TACE SI ACUM TOLERAND RAUL  ?
Unde este raul acum? Raul s-a pozitionat acolo unde-i place mai mult si unde si-a facut practica pe perioada comunismului (organismul statului), dar si-a creat si pozitii noi  in mediul privat folosindu-se de „mostenirea financiara a regimului comunist”. In 22 de ani „soiul rau” s-a adaptat cu succes la noua societate romaneasca, care deja l-a acceptat si nu pare sa fie deranjata de manifestarile sale. Auzim de ei  la TV, citim despre ei in presa scrisa sau interactionam cu ei in fiecare zi…si totusi CODUL TACERII a ramas in vigoare chiar daca acum avem puterea sa-l eliminam.
In spatele cui se ascunde raul  ? Daca pana acum ai stat cu ochii inchisi, e timpul sa-i deschizi si sa te uiti in jurul tau.
– hotul gospodar/gospodarul hot : specializat pe invarteli si tepe de tot felul s-a ambitionat sa treaca la nivelul urmator si sa faca cariera in primarie. Datorita imprejurarilor favorabile pentru acest specimen a prins o functie de primar si acum face ce stie mai bine: fura pe fata insa se ascunde dupa perdele transparente (nici nu se osteneste prea mult), are procese penale insa este apreciat pentru ca fura cu doua maini dar din cand in cand mai asfalteaza cate o strada sau reabiliteaza cate o biserica cat sa castige aprecierea oamenilor. Este pozitionat intr-o primarie.
– patronul televiziunilor/politicianul : are cel putin o televiziune si cateva publicatii ridicate din banii furati din conturile statului in momentul cel mai oportun: LOVITURA DE STAT DIN ’89.  Se ascunde de procesele penale folosindu-se de toate tertipurile legale/ilegale pe care le are la indemana si refuza sa raspunda pentru faptele sale. Evita sa-si asume responsabilitatea faptelor sale si incearca sa-si nege trecutul de turnator al securitatii. A intrat in politica uitand deja de raul pe care l-a pricinuit si chiar daca este trecut de varsta pensionarii refuza sa-si vada de batranete. Manipuleaza mase mari de oameni folosindu-se de instrumentele pe care le are la dispozitie (TV, presa) urmarindu-si doar interesele sale. Este pozitionat in spatele unui trust de presa foarte apreciat in Romania.
– politicianul cu probleme legale : a intrat in politica pentru ca are un tupeu murdar si cauta portite de scapare din situatia delicata in care se afla din cauza problemelor legale. Are cel putin un proces pe rol si s-a gandit ca poate politica il scapa de belele. Are toate sansele sa scape de efectul legii pentru ca intra intr-un cerc din care mai fac parte specimene asemanatoare si impreuna formeaza un grup politic cu probleme similare. Dupa principiul UNDE-S DOI PUTEREA CRESTE, politicianul penal se fofileaza si se pierde in multime scapand in timp de problemele care l-au determinat sa intre in politica. Nu urmareste interesul national ci doar propriul interes. Este pozitionat in Guvern sau Parlament.
– parlamentarul burtos cu tableta  : toata viata a investit in burdihanul propriu. Intr-o zi s-a trezit ca vrea tableta si a intrat in Parlament. Acolo si-a dat seama ca mai sunt cateva zeci de burtosi cu tableta ca si el care dorm in fotoliu si foarte repede a copiat comportamentul. Din cand in cand este nevoit sa voteze proiecte de lege insa nu este in stare sa emita proiecte. Rolul sau este de a face burta in continuare si de a viziona filmulete pe YouTube de pe tableta din dotare. Este pozitionat prin Parlament.
– comunistul „onorific” : este suspectul numarul 1 pentru lovitura de stat din ’89 si ocupa functia onorifica de presedinte al unui partid politic din Romania. Este principalul regizor pentru mineriadele din trecut si rolul sau este de a incurca tot timpul lucrurile si de a avea controlul. Iubeste puterea si chiar daca are o varsta inaintata refuza sa moara, lasandu-i pe altii mai tineri sa-i ia locul in fata mortii. Nu-si asuma raspunderea pentru faptele sale si neaga orice dovada care-l pune intr-o lumina nefavorabila. Se eschiveaza sa ofere raspunsuri la intrebari incomode si chiar daca prin vene nu-i curge sange ci comunism, nu se vrea sa fie perceput ca un comunist veritabil chiar daca candva spunea ca isi doreste pentru Romania comunism cu fata umana. Este pozitionat in spatele zambetului perfid si a replicilor ironice.
– adormitul cu discurs/muzeograful / profesorul : chiar daca realitatea faptelor sale dovedeste ca este chiulangiul numarul 1 din Romania, populatia apreciaza discursul si gesturile acestui individ. Este genul de om care vorbeste mult dar nu transmite nimic pe cale orala dar care in schimb primeste apreciere pentru ca isi da toata silinta sa fie carismatic. Este preocupat in permanenta de freza pe care o aranjeaza cu foarte mare grija ducandu-si intotdeauna mana prin par pentru ca mai apoi sa-si aranjeze costumul. In toata viata sa nu a realizat nimic (profesional/social) si a fost in permanenta un intretinut pe banii statului care de ceva vreme se zbate sa devina presedinte crezand cu putere ca s-a nascut sa fie rege. Nu a reusit decat performanta de a ajunge presedinte interimar. Ocupa functii prin senat dupa criterii probabil necunoscute nici de el. Este pozitionat foarte des pe ecranul televizorului, dar se zvoneste ca cel mai des  poate fi gasit in pat.
– „pseudo”-sinucigasul intelectual / hotul / prefacutul / demagogul : omul cu cele mai multe atribute negative se regaseste acum in puscarie. Se vorbeste ca nu ii este tocmai greu acolo si ca nu va sta prea mult prin penitenciar. Unul dintre cei mai mari adepti ai doctrinei de stanga este responsabil pentru cele mai mari privatizari din Romania. Candva a fost premier, apoi a devenit blogger, s-a calificat apoi pentru rolul de „cel mai prost sinucigas de pe planeta”  dupa care a intrat in puscarie. Este un specimen periculos dotat cu inteligenta peste medie, capabil sa faca bine dar care a facut mai mult rau decat bine. Este pozitionat la Rahova.
– nostalgicul : in peste 22 de ani a uitat momentul cand a strigat JOS COMUNISMUL si care au fost motivele pentru care in Decembrie 1989 se afla pe strazi. S-a obisnuit cu produsele socialismului dar nostalgia vremurilor in care trocul era in floare l-au facut sa-si doreasca din nou viata de atunci. Afirma cu convingere ca pe atunci era mai bine, dar raporteaza tot binele de atunci la tot raul de acum. Este pozitionat in randul populatiei: pensionar sau functionar public.
– asistatul / lenesul : s-a obisnuit sa primeasca putin dar gratuit asistenta din partea celorlalti. Voteaza cu stomacul si doar in interesul sau. Are in permanenta nevoie sa primeasca ajutor si considera ca este nedreptatit cand nu poate fi intretinut. Refuza sa munceasca pe bani putini pentru ca bani putini primeste si daca leneveste. Cand vine vorba de politica are intotdeauna un punct de vedere: CEL FAVORABIL LUI. Este pozitionat in randul cetatenilor.
– omul simplu / cel manipulat : sta tolanit in fata televizorului si isi face analiza situatiei sale bazandu-se pe datele furnizate prin intermediul televizorului. Urmareste cu interes presa de scandal si face coalitie cu manipulatorul care-i furnizeaza informatiile denaturate pe tava. Voteaza dupa cum i se dicteaza la televizor si are o capacitate de analiza a situatiilor foarte limitata. Nu are un punct de vedere propriu despre o situatie insa este foarte bun in a reproduce toate mesajele receptionate prin TV si presa. Este pozitionat in fata televizorului vizionand posturile politicianului/patron trust de presa.
– evazionistul cu pretentii : conduce o afacere si este focusat sa fenteze cat mai mult statul. Afacerea ii merge bine insa niciodata nu este multumit de cat castiga si isi doreste sa isi bage cat mai multi bani in buzunarul propriu si daca se poate zero in buzunarul statului. Are pretentia sa beneficieze de invatamant, sanatate de calitate si de serviciile unui stat modern. Este asemanator cu asistatul care emite doar pretentii insa se diferentiaza de acesta pentru ca munceste.  Este pozitionat in calitate de patron in multe societati private din Romania.

Lista poate continua pe inca cateva pagini si pe masura ce scriu imi dau seama de puterea pe care o are „raul” in Romania in care traiesc,  dar nu ma dau batut si asta pentru ca inca simt (dupa peste 22 de ani) optimismul si determinarea tatalui meu de a schimba ceva. Parintii nostri si-au adus contributia si ne-au predat noua stafeta. E vremea noastra sa continuam ceea ce au inceput ei. Sunt sigur ca toti vedem raul din jurul nostru si este de datoria noastra sa vorbim despre el, sa-l combatem si sa-l eliminam. De ce taceti ? Implicati-va ! Vorbiti, rupeti aceasta tacere apasatoare ! Ridicati capul ! Nu-i dezamagiti pe parintii vostri !

Pana si AC/DC da spaga…

Am fost…am vazut…am ascultat si mi-au placut. Un concert cum poate nu s-a mai vazut in Romania dupa spusele multora, spectacol din toate punctele de vedere si primul meu „concert” mare la care am fost prezent. Vorbesc de AC DC si concertul despre care nu am mai apucat sa va relatez si care a lasat doar ecouri.  Unele din ecouri se mai aud si astazi, la doua saptamani de la trecerea australienilor prin Bucuresti. Totusi ecourile se pierd rand pe rand si stirile frumoase sunt inlocuite de altele triste dar hilare in acelasi timp. S-a gasit cineva sa le arate si australienilor ca suntem romani si nu trebuie sa se puna cu noi, pentru ca suntem a’ naibii de rai…chiar mai rai decat ei. Chiar daca nu avem drumuri bune si nici nu stam bine la capitolul „highways” cum probabil se asteptau, avem ceea ce s-ar putea numi „Highway to Hell”, pentru ca tocmai in Vama Nadlac la 50 de km de mine personalul din vama a cerut cate 50 de euro pentru convoiul de 29 masini care a transportat echipamentul trupei AC/DC. Asta inseamna cam 1450 euro, dar gestul e de nepretuit, nu? Daca s-au lasat prostiti de sloganul Master Card: „Zambetul copilului meu…de nepretuit.” si au facut urmatoarea adaptare: „Zambetul copilului meu…de nepretuit. Pentru asta pot lua chiar si spaga.”, credeti ca am putea sa-i iertam si sa-i intelegem? Mari mincinosi si astia de la AC/DC, ce mai pot spune? Cui sa mai dai crezare in zilele noastre?  Tanti Dorina Tiron, si nu pot sa-i spun decat „tanti” pentru ca nu arata deloc a doamna chiar daca poarta un ceas de aur batut cu briliante Vacheron Constantin in valoare de aproximativ 50.000 euroi, ocupa postul de Director general al Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale si sta in fruntea celor care au fost dati in gat de echipa care transporta echipamentul AC/DC sustine ca in cazul in care se va dovedi ca plangerea este intemeiata nu va avea nici cea mai mica retinere in a le desface contractul de munca oficialilor CNADNR implicati in acest scandal.
Sa vedem cum pot acuma sa dovedeasca baietii de la AC/DC ca aia le-au cerut spaga…mai ales ca pe spaga nu exista chitanta cum se asteptau ei. Ce sa mai zici si de australieni in afara de faptul ca sunt mari mincinosi si se leaga nejustificat de niste bugetari cinstiti si „necajiti” din cauza reducerilor salariale? Sa dovedeasca ei ca au dreptate si ca au dat spaga, ca doar noi suntem oameni cinstiti si nu luam spaga nici in ruptul capului, in niciun caz nu cerem spaga. Adevarul e ca mai glumim, dar realitatea e trista: societatea romaneasca e corupta de la radacina pana in varful celei mai inalte crengi si pe zi ce trece imi pierd tot mai mult din elan si din optimismul de care dadeam dovada in trecut. Societatea romaneasca si-a pierdut „coloana vertebrala” si acum se prabuseste incetul in …cenusa. Devin sceptic in urmatoarele privinte: ca se mai poate face ceva, ca generatia mea va putea salva ceva, ca vom putea intr-o zi sa ne mandrim in loc sa plecam capul, ca vom merge pe strada si vom vedea mai multi oameni care zambesc decat oameni tristi, ca vom putea sta la coada civilizati fara a ne fura unul altuia locul in speranta ca mai castigam 30 de secunde avans, ca vom avea un sistem medical decent in care oamenii sunt salvati in loc sa moara in spital, ca vom avea parte de educatie adevarata, ca nu vom fi nevoiti sa dam spaga pentru a beneficia de serviciile care defapt ni se cuvin, ca nu vom fi sanctionati decat daca meritam si nu pentru ca puterea iti da posibilitatea sa faci abuzuri, ca vom avea conducatori si lideri carora le pasa, ca ne putem asuma ceea ce spunem si facem indiferent de consecinte, ca vom fi mai responsabili cu noi si cu cei din jur, ca vom fura mai putin, ca vom lucra mai mult si vom face pauze mai putine, ca vom accepta posturi tentante doar daca suntem competenti nu pentru ca suntem „nepoti”, ca vom incerca sa fim mai „nemti” intr-un cuvant. E greu, e imposibil? Asta noi hotaram…

Avioane „politice”

S-a intamplat si la altii (din pacate)…de ce nu se intampla si la noi? Avionul în care se afla presedintele Poloniei si o delegatie politica poloneza s-a prabusit sambata dimineata.
Cateva detalii pentru cei care nu sunt la curent 220 (daca mai exista persoane care au ratat stirile pentru cateva zile)

Nu am inima de piatra si regret asemenea evenimente, insa cu tot cinismul de care dau dovada pot spune ca pentru clasa noastra politica inca nu s-au inventat asemenea avioane sau ca animalele politice romanesti sunt ferite de prabusirile spectaculoase ale avioanelor la fel cum sunt ferite de lunetisti, mercenari, atentate cu bomba, sau accidente rutiere. Parca ai nostri si-au dezvoltat un sistem de autoaparare mai performant decat scutul antiracheta american si mai eficient decat BitDefenderul. Sunt sigur ca sistemul de protectie aplicat de clasa noastra politica este inspirat de cei de la Softwin (dezvoltatorii antivirusului BitDefender), societate privata favorizata de statul roman, castigatoare a nenumarate „licitatii publice” sau „licitatii trucate” (pe intelesul tuturor-vezi link aici), pentru ca altfel nu-mi explic cum luand in considerare toate riscurile la care romanul este supus zilnic (drumuri proaste, soferi prosti, trenuri care deraiaza, avioane invechite, sistem medical infect, temperaturi scazute in apartamente pe timp de iarna, criminalii protagonisti ai stirilor de la ora 5, etc) nu aud niciodata de vreun politician care sa dea ortul popii. Ia sa mai tragem noi un referendum si sa votam pentru achizitionarea unui aparat de zbor „modern” in vederea prabusirii intregii clase politice din Romania. Si daca ei ne servesc „avioane” legislative si „bombe politice” ar fi oportun sa le aratam obrazul si sa le returnam favorul prin achizitionare unui aparat de zbor Airbus A380, pentru ca sunt atrasi de lux si de lucrurile scumpe si se pricep la cheltuirea banului public. Costa ceva milioane de euroi avionul asta, dar e pe placul tuturor: o parte din ei se vor bucura de lux, o parte din ei se vor bucura ca isi vor scoate spaga din licitatie, o parte din ei se vor bucura ca isi vor face repede firma ca sa achizitioneze avionul si sa-l vanda apoi la pret dublu statului…iar noi toti ne vom bucura de o ARCA A LUI NOE moderna in care vom baga „animalele politice” la un loc, in speranta ca vor avea parte de un drum doar DUS, pentru ca am prefera sa nu se mai intoarca. Si daca Dumnezeu „este un copil mic cu simtul umorului” (vorba unui bun prieten) am putea sa ne rugam in fiecare zi ca avionul sa se prabuseasca cu toti cei care dicteaza,controleaza si promoveaza haosul acesta din Romania la bord (550 locuri asigurate intr-un singur avion). Pentru noi toti ar inflori din nou speranta: SPERANTA UNEI PRABUSIRI DE SUCCES, SPERANTA UNEI PRABUSIRI CA IN FILME, SPERANTA UNUI MACEL EFICIENT AL CLASEI POLITICE sustinut din banul public…speranta unui nou inceput fara necesitatea unei „noi revolutii”.